|
Ad Acri' "a strina", negli anni trenta, assunse un significato diverso: quello pubblicitario.
Un commerciante: Francesco Pancaro, alias Zùccaru, commissionava, per le festività natalizie delle "strenne" in dialetto, per propagandare i suoi prodotti. Siamo riusciti a rintracciare tre strenne, quelle relative agli anni 1934-'35-'36 le proponiamo, quali curiosità, ma anche per avere un'idea degli umori di quegli anni, e degli aspetti, colti dagli autori, che ci richiamano alla memoria qualcosa legato a fatti, avvenimenti, consuetudini, prodotti che si era usi acquistare:
Strenna di Natale
Lu Bomminu vi manna 'u trisùoru, de grazii e de ricchizzi 'nu castiellu; mill'agurii manna, ccu' lu coru, a tutti li clienti, Zuccarìellu. Appitìttu, saluta e cuntentizza, fari la santa festa ccu' allegrizza.
Natali 'e tutti è la cchiù bella festa, la vecchia, 'a furracchiòla, 'u quatrarìellu, pripara ognunu la pompùsa vesta, li nuovi scarpi e lu nuovu cappellu. Regna la paci a nugne focularu, riventa sciampagnunu ugne d'avaru.
Facimucci l'esami de cuscienzja, jamu cumi li Magi all'adurari, Illu è lu Re d"a paci e della scienzja, Illu 'mparò li populi ad amari! Illu è lu Re de paci e no' de guerra, Patrunu de lu cielu e de la terra.
Quannu s'affaccia lu santu Natalu, iu rivientu l'omu cchiù galantu, de 'mmìdia crepa chini mi vo' malu, fazzu meracudi, iu, cumu 'nu santu. 'I piscicani ho fattu spamentari, faciennu nugne cosa ribasciàri.
Allu nigoziu 'e Zuccaru, 'u sapiti, 'u solitu prisebbiu è priparatu; Vi trovati li rrobbi cchiù squisiti e lu veru grispìellu ribasciatu; e, de Bagnara lu veru Turrunu, ad Acri mai vinnutu de nisciunu.
Tiegnu 'u turrunu, meiu 'nzuccaratu, rroba frisca, speciala, "Calabrisu", alla fabbrica 'e Renzelli lavuratu, chini lu prova sagli 'nparavisu. Alla suprana Italia ricircatu, nni vanti pazzi chini l'hò saggiatu.
Sulu iu, l'annu passatu, nni smerciai deci casci de milli nugne d'una, alla mia porta c'era 'nu via vai, mienz'Acri cuntentai, ppe'furtuna, Ppe' chistu Natalu ll'haju prumisi a Bisignanu, a Luzzi e all'Arbanisi.
Zuccaru, ad Acri, apiertu ha 'na fera, su' cosi veri, e la prova nn'ha datu; ciò chi dici la "Strenna" è cosa vera, Vua canusciti 'u coru sua s'è 'ngratu. S'aspettava Natalu ppe' 'ncaràri, e Zuccaru l'aspetta ppe' vasciari.
Onuru e grolia allu Santu Bomminu, st'annu cosi de pazzu vuogliu fari: 'na buttiglia 'e liquoru, 'e chillu finu, a chini spenni 'a vuogliu rigalari. Migliara 'e calendarii su' arrivati, ppe' lli dunari a tutti, rigalati!
Buoni clienti mia, m'at'ajutari, ppe' dispiettu de chini mi vo' muortu; 'n autri cientu Strenni v'aju de fari, ed ugne juornu ribasciu vi puortu. Cafeju, pasta, zuccaru e turrunu, vi fazzu priezzu chi 'u' lli fa nisciunu.
Acri, Natale del 1934 XIII.
|