Se il canto produceva l'effetto sperato: si apriva la porta, la padrona di casa faceva la strenna e gli strinari cantavano:
E mo, quatrąri, mintit'avanti;
restąti ccu' la paci de li sati.
Qra quatrąri, mintģtivi 'mmģa;
restąti ccu' la paci de Maria.
Nun dissi: bona sira, quannu vinni;
bona sira e saluti, e jamunģnni (10).
Se agli auguri e saluti non seguiva l'apertura della porta e la conseguente strenna, anche in questo caso, il canto si mutava in imprecazioni, quali:
'Mmģenzu 'ssa casa cipenni 'nu rłollu,
quannu camini ti spiezzi lu cłollu!
'Mmģenzu 'ssa casa ci penni 'nu fusu,
chi pozza fari 'nu figliu tignusu (11)!...
Una delle strenne pił note č la seguente, comune in vari paesi del Cosentino:
Senza chiamata ci simu venuti,
caru cumparu, si lu bon trovatu.
'U re ti ll'ha manatu 'nu salutu:
ti via patrunu de tuttu lu Statu.
Va, chi ti via fari tantu ranu
quantu nni fa a Napuli e Cassanu.
Va, chi ti via fari tantu vinu,
quantu nni fa a Napuli e Cassinu.
Diu ti guarda 'ssa bella cumpagna:
'ssa rosa russa chi tieni alla banna.
'Mmienzu 'ssa casa viu 'nu pavunu:
'ssu figliu t"u via fari 'nu barunu.
Intra 'ssa casa a quattru cantuneri
quattrucient'anni campa chini c'edi.
Sientu lu strusciu de lu tavulatu
č la patruna ccu' la suppressata.
La sientu jiri de irtu e penninu:
č la patruna chi porta lu vinu.
Apri, cumpari mia, apri 'ssa porta,
cą ti volimu dari a bona notta.
Canta lu gallu e cotudia li pinni,
ti dam"a bona notti, e jamuninni (12).
In S. Sosti - riporta il Padula - nella vigilia i Capodanno
"massime le donne, cantano a coro sugli usci dei proprietarii, chiedendo la strenna:
O Don Giuvanni miu de granni aviri,
quattricientu anni ti vija campari;
ti vuogliu sempri vģdari 'ngranniri,
cumu 'ngrannisci lu pisci allu mari.
Mali la vucca tua non sa mai diri,
ma sempri juri cumu lu Natali.
Iddiu ti manni lu buonu e buon annu!
Fammi la strina, ché č 'na vota l'annu" (13).
(1) A riguardo scrive il Dorsa: " con simili strumenti i Greci allontanavano le Furie dai morti, i Romani scongiuravano gl'incantesimi fatti dalle streghe alla luna nel tempo della ecclissi " (Dorsa V., op. cit., pag. 64).
(2) Selvaggi G., Sette corrispondenze calabresi, Serpente mio serpente, Cosenza, 1962, pag. 125.