Chisà pirchì a `nnu pocu `i jùarni
u vìacchiu era circundàtu `i primùri:
u fhigliu `u mbiziàva mu mangiava,
a nora i cirimòni cci vindìa,
i niputi, tutti meli, accarizzàvanu.
Pua `na matina l'hanu rigistratu,
troppu movimentu c'era a casa casa!
Illu si penza ca `u pòrtanu a niscìri
e nun s'addùna ch'a'nnu canticìallu
c'è nna valici chjna priparàta.
O `Pà, dici llu fhigliu a menza vuci,
a casa di riposu è meglia 'i cca:
t'assistunu a ogni ura e c'è cumudità.
U vìacchiu ciàngi, s'asciùca 1'ùacchi
ccu llu maccatùru,
i guarda ad unu ad unu
e dici ccu gran dualu:
"Si lla hàiu i jiri è mìagliu ppimmu mùaru".
|
|