E 'na vota, mo v'a' cuntu,
'e dicembri era 'na sira:
'u Levanti s'era juntu
cu' Punenti, e tira tira,
si scippavanu 'i capilli,
e 'nfugavanu li stilli.
Niuru cumu 'na mappina
'u ciel'era, e spernuzzati
cumu zinzuli 'e cucina,
jianu 'i nuvi spaventati;
e lu scuru a fella a fella
si facia cu' li curtella.
Quannu scavuzu e spinnatu
e Sionni pe' la via
jia 'nu viecchiu arrisinatu,
avia 'n'ascia alla curria:
muortu 'e friddu e povar'era,
ma omu e Diu paria alla cera.
Tocca-pedi a lu vecchiottu,
pe' la strada spara e scura,
caminava 'ncammisuottu,
(for' maluocchiu!) 'na Signura
cussi' bella, cussi' fatta,
chi na stilla 'un ci si appatta.
'Nfaccia avia 'na rosicella,
'a vuccuzza era 'n aniellu;
ti paria 'na zagarella
russu 'e sita, 'u labbriciellu
scocculatu e pittirillu,
tali e quali 'nu jurillu.
Era prena 'a povarella,
prena 'rossa, e ti movia
tunna tunna 'a trippicella,
chi 'na varca ti paria,
quannu carrica de 'ranu
va pe' mari, chianu chianu.
O figlioli, chi 'mparati
ssa divota mia canzuni,
via! 'i cappella vi cacciati,
vi minditi gninocchiuni.
Chillu viecchiu... e chi 'u' lu seppi?
si chiamava San Giuseppi.
E la bella furracchiola,
chi camina appriessu ad illu,
pe b' 'u diri, 'un c'e' parola,
sugnu mutu pe' lu trillu...
Mo, de vua chi si la sonna?
si chiamava la Madonna.
Pe' lu friddu e lu caminu,
'a facciuzza l'era smorta.
'Nu palazzu c'e' vicinu,
s'arricettanu alla porta;
pu' - e tremavanu li manu -
trocculianu chianu chianu.
- Cannaruti! - li ricconi
cancarianu, e nu' rispunnu;
c'e' 'n orduru 'e cosi boni,
i piatti vanu 'ntunnu,
ed arriva lu fragasciu
d' 'i bicchera fin'abbasciu.
- Tuppi_tuppi! - - Chin'e' lluocu? -
- E 'nu povaru stracquatu,
senza liettu, senza fuocu,
cu' la mugli a bruttu statu.
Pe' Giacobbi e pe' Mose',
'nu riciettu, cca ci n'e'? -
O figlioi, lu criditi?
chillu riccu (chi li pozza
'u diavulu i muniti
'ncaforchiari dintr' 'a vozza),
a 'nu corsu, chi tenia,
dissi: - Acchiappa! Adissa! A tia! -
'A Madonna benadissi
chilla casa; e allu maritu:
- Jamuninni fora - dissi -
mina 'i gammi, e statti citu. -
Si ligau lu muccaturu,
e si misi pe' lu scuru.
Ma spattarunu la via,
e cadianu 'ntroppicuni:
mo 'na sciolla si vidia,
mo 'na trempa e 'nu valluni:
era l'aria propriu chiara
cumu siettu de quadara.
|
Ni sentiu 'nu pisu all'arma
tannu 'a luna virginella,
quannu viddi chilla parma
de Signura cussi' bella
'ntr' 'a zanca, 'mmulicata,
senza mai trovari strata.
E cacciannu 'a capu fora
de 'na nuvi, chi lu vientu
fici a piezzi, la ristora,
cielu e terra fu 'n argientu;
l'alluciu tutta la via,
e li dissi: - Avi, Maria! -
Pe' lu cielu, a milli a milli,
a 'na botta, s'appicciaru,
s'allumarunu li stilli,
cumu torci de 'n ataru:
e si 'n acu ti cadia,
tu l'ajjavi mmienzu 'a via.
C'era la', ma allu stramanu,
fatta 'e crita e de jinostra,
'na casella de gualanu
ch'allu lustru s'addimostra:
spuntillarunu lu vetti,
e la porta s'apiretti.
San Giuseppi, c'ha lu mantu,
si lu sgancia 'nfretta 'nfretta,
ci lu spannidi a 'nu cantu,
'a Madonna si ci assetta;
e li scuoccula vicinu
d'ugne juri 'nu vurbinu.
Supr' 'u cori 'na manuzza
si tenia, pecchi' era stanca;
appoggiava la capuzza
chianu chianu supr' 'a manca;
pua, stenniennu li jinuocchi,
quieti quieti chiusi l'uocchi.
Era aperta, e 'nu granatu
'a vuccuzza assimigliava,
ordurusu escia lu jatu,
chi lu munnu arricriava;
cullu cuorpu illa dormia,
ma cull'arma 'ncielu jia.
Culla menti illa si sonna
d'arrivari 'mparavisu;
senti diri: - E' la Madonna!
Chi sbrannuri c'a' allu visu! -
Santi ed Angiuli li pari
ca s' 'a vuolunu 'mpesari.
E la portanu vicinu
d' 'u Signuri, e lu signuri
si scippava de lu sinu
propriu 'u figliu, e cud'amuri
ci 'u dunau cumu 'nu milu,
e li dissi: - Tienitilu! -
Ma tramenti chi si sonna,
pe' lu prieju e pe' lu trillu,
si risbiglia la Madonna
e si guarda, e lu milillu
va trovannu, chi l'e' statu
'intra suonnu rigalatu.
Eccuti' ca biellu biellu,
'ncavarvatu supr' 'a gamma,
si trovau lu Bomminiellu,
chi scamava: - Mamma! Mamma! -
Viata Illa, affurtunata!
'Intra suonnu era figliata...
Ca', cum'esci 'na preghiera
de la vucca de li santi,
cussi' 'u figliu esciutu l'era
senza dogli a chillu 'stanti,
cum'orduri 'e rosi e midi
esci, ed esciari 'un si vidi.
|