‘I fhesti di Natali su’ passàti,
ma lu pinzìaru mia ancora ripòsa;
ìu prìagu ppimmu si po’ risbigliàri
e mu ni po’ cuntàri ancùna cosa
d’u mundu, ‘nta ‘st’annu ch’ha passàtu:
s’ancòra è ‘n guerra o ‘mbeci s’ha acquitàtu.
Ntantavìglia ha ‘ncignàtu a surmuniàri,
m’ha dittu: “Giuvinò, cchi t’hàju ‘i diri?!
‘A capu ‘i l’ùamu è sempri ‘i ‘na manèra,
chà pensa a bìarnu…e mai a primavera.
Ppi cchistu, allùra, tu fammi durmìri,
‘sti cosi brutti cchi lli scrivi a fari!” |
|