Oji fa 'n'annu chi Cecia moriu,
ah, ca mi scappa sulu nu sospiru!
E tuttu lu paìsi si fa mimìu,
tutti quanti di luttu si vestiru.
Abati no' restaru a Piscopìu,
di Zammarò li previti curriru,
di Pizzinni, di Nau, di Paravati,
pemmu nci fannu gran sulennitati.
Don Japicu cu l'Orbu di la Vina,
franciscani, bruniani, cappuccini,
curriru tutti di prima matina;
finca l'abati cu li filippini,
gustiniani cu la vesta fina,
cappellani, canonici, abatini,
ngratis pe' lu grandi funerali,
ca bona ricordavanu 'sta tali.
Li campani ndì ndò fannu di jornu;
li fimmani su' tutti scapijati,
candileri, candili vannu 'ntornu,
li povari, li ricchi, li sordati
vannu ciangendu chi non hannu scornu,
e cu li ganghi tutti graccinati,
rispundinu a cu' spija: «A cu' ciangiti?»
«È di Cecia l'annata, no' sapiti?»
E pe' la strata di lu campusantu
l'aggenti tutta quanta vaci a lava,
ch'esti vagnata pe' lu troppu chiantu,
chi di l'occhi nesci comu 'na cava;
no' pipitia cchiù nuju stratantu,
cu' la brisca si stuja e cu' la vava.
Lorenza dici: «Avanti, a litania!».
E rispundinu l'atri: «Ora pro ija!».
E arrivati chi sugnu a lu locu
Duvi Cecia 'na vota accumpagnaru,
no' ponnu cchiù mentendu 'ntra lu focu
'ncenzu chi li cappelli affumicaru
ed ebbaru di diri a pocu a pocu
ca pari notti mentri è jornu chiaru.
Eccu, cumincia la grandi funzioni
E doppu si lejìu l'orazioni.
Si dissi quantu fici 'n vita sua,
duvi fu chi nesciu, quand'ija vinni,
li valentizzi di puppa e di prua,
si cantaru li natichi e li minni.
O Cecia, nui ciangimmu e l'arma tua
di li cunni riposa 'ntra li pinni,
spingiuta subbra ja li nuvolati
a botti di spacchimi e di cazzati.
Ccà sentisti nu chiantu e nu lamentu
Chi non vi pozzu amici miei cuntari.
Mi votu e viju cchiù di setticentu
Fimmani chi gridavanu: «Cummari!»
«Mamma!» «Soreja!»; e comu fa lu ventu,
o quandu ammaraggiatu esti lu mari,
nu gridu si sentiu, nu gridu bruttu,
e tantu dissi Cecia: «Jèu mi ndi futtu!».
Di Nicastru nd'avìa, Catanzarisi,
di Cusenza, di Paula, Riggitani,
jà Tropijani, jà Polistinisi,
jà di Messina, jà Palermitani;
nd'avìa, 'nsomma, di tutti li paìsi,
e no' vi parru di li paìsani.
A ringhera tutti quanti s'acconzaru
e ciangendu e scippandu seguitaru.
|
Cu' dicìa: «Jèu pe tia mi sbirginai
E tu mi l'allargasti cu li mani»;
e cui: «Pe' tia lu culu mi sgarrai,
mancu l'aricchji mi restaru sani»;
cui: 'Ntra lu lettu toi mi ndi jettai
cazzati, mamma cara, comu cani»;
cui: «Ti ricordi ca pe' tali nzinga
lu 'nguentu mi dunavi e la ziringa».
'Ncurunati di frundi d'arangara
Chjumba, Catarineja e la Pilusa,
Mariangiala e Rosa la Portara,
e la Gendarma, cu' la Curiusa,
la Marca cu Lorenza e la Forgiara,
e la Serrisa cu la Mungarusa,
la Cuncia, la Crigna e la Cutina,
Canigghia, Mariuzza e Zarafina.
Miniozza, poi nc'è donna Filici,
chi 'ntra d'iji si chiama Generala,
Sabbeja, ch'è lu hjuri di l'amici,
Crocifissa, chi pari 'na cicala,
Maria la Pinta, chi no' sa chi dici,
donna Francisca la Telefricara,
nci su' li du' figghioli di Rivigghia
e li Nigreji, nanna, mamma e figghia.
Stavano, chisti, di la fossa 'n giru
jettandu rosi janchi e paparini,
gigghj e violi c'apposta cògghjru,
finca nu mazzu di rosimarini.
Cu' jetta queta queta nu suspiru,
di la gran donna pensando la fini;
e cu' l'occhiu si strica gralimusu
e cu' teni la facci a jiri jusu.
'ntra stu mentri si senti nu rumuri
e vinnaru tri mastri scalpellini,
e du d'iji mbiscatu nu dotturi
chi li mani tenìa di carti chjni
e mprascati di scritti e di lavuri;
e a li mastri chi ad iju su' vicini,
dissi:«Vui chisti subba a chija fossa
mpingiti duvi su' di Cecia l'ossa».
E chi vidisti? A chiju stessu puntu
ttà, ttà, ttà, ttà...furu macchiati.
Mi votu e guardu, e quantu chi ti cuntu,
e viju pettinali spompinati,
cazzi, cugghiuni, nu vasettu d'untu.
Labbra di fissa, capocchi tagghjati
Culi, cchiù culi, ziringhi, spilazzi,
gurgiuli, brisculuni e tuncunazzi.
Cecia, ditta accussì la Tropijana,
valenti cchiù d'ogni autra a lu misteri,
appena nata fici la buttana
cu amici, paìsani e forasteri.
Lu culu cu lu cunnu era na' tana;
si futtìa pe' vajuni e pe' senteri
e venìa duvi e quandu la volivi,
a guarda cui veni e a cògghj alivi.
Ma poi chi la vecchiaja l'arrivau,
l'arroffijana si misi pemmu faci
ed ogni autra arroffijana superau,
si poti diri cu bona paci.
E finca chi cchiù potti si prestau,
vecchia puru porgìa lu pirunaci.
Chisti furu li scritti e li lavuri,
ciangitila, buttani e futtituri. |