Quandu vitti ca perdi territoriu
ca chiju jornu no' pigghia domani,
e si ntisi sonari lu mortoriu
Cecia si fici l'atti cristiani;
pe' nommu azzippa l'anima e lu coriu
vozzi dassari tutti cosi sani.
«Ah! Chiamatimi», dissi, «lu notaru
mo cu carta, cu pinna e calamaru».
Lu notaru già vinni, ca Lorenza
àbboluni juntau pemmu lu chiama;
e sta' di la malata a la prisenza
e nci domanda, ija rispundi e sgrama.
Lu galantomu, cu tanta pacienza,
staci pe' fari quantu voli ed ama;
e doppu tuttu quantu chi iju scrissi
si misi pemmu leji e accussì dissi:
lejìu l'annu, lu jornu e cu' regnava,
tituli, misi, ura e cirimoni,
eccetera, lejiendu seguitava:
«Avanti a nui, notaru e testimoni,
Cecia la Tropijana», e la mustrava,
«si costituì, vecchia d'anni boni,
arroffijana e buttana a meravigghia,
cchiù di Capeci e assai cchiù di Rivigghia.
Ija volendu prima pemmu dici
addeu l'urtima vota a chista terra,
ed assistuta di li bravi amici
Crigna, Lorenza, Zarafina e Serra,
sana di menti, quantu 'n vita fici
ed accucchiau cu la buttana guerra,
si risorviu mu dassa e mu disponi
a chiji chi cridiu fidili e boni.
Jèu, Cecia, vògghiu pemmu annullu e cassu
Cu chistu ogni autru scrittu e mu si mbota.
Li pili di li cunnu nci li dassu
A cu' mi lu ntrumbau la prima vota;
e la natica mia, chi fici chiassu,
ch'era di carru quantu 'na gran rota,
a cu' mi lu carcau 'ntra lu gruppillu.
O Cecia, Cecia benedicincillu!
'Sti minni, chi mo sugnu allapparati,
e chi ficiaru a lu Signuri
quand'eranu pompusi e spompinati,
nci li dassu a lu capu futtituri;
'sta fissa, chi rejiu tanti cazzati,
chi si lu cuntassi jèu farria terruri,
guarda, notaru, ancora non è mala,
la dassu a la buttana chi m'agguala.
E li smeragghi mei cu la patenti,
pe' li tanti campagni e campagnuni
chi fici 'ntra lu mundu cu la genti,
pe' timpi, pe' muntagni e pe' vajuni,
chi 'ntra 'nu misi, mu li portu a nenti,
ndi fici cchiù di mezzu miliuni,
a Lorenza li dassu, vi'!... nommu sgagghi,
mu si li mpendi ammenzu a li ngunagghi.
E chija poi di l'ordini francisi
La dassu a Mariangiala Portara;
e a Chiumba pemmu passa a l'autru misi
e l'autru appressu a la Telefricara:
e accussì a tutti ccà di lu paìsi
nu misi l'unu comu cosa cara;
e Felicia capeci a l'urtimata
mu l'havi e mu la teni pe' bijata.
L'arti mia nci la dassu a Zarafina
e li belli palori e li maneri;
lu lettu, chi di sira e di matina
facia pe' lu travagghiu lu 'ncenzeri;
lu lavamani e la tuvagghia fina,
chi pulizzava jèu li candileri;
li fasci, la ziringhi e li spilazzi,
l'arti mu arrizza e mu addirizza cazzi.
|
E lu ritrattu meu vògghiu mu staci
mpisu rimpettu di lu futtisteriu,
ca quandu ncunu pemmu chiava vaci
havi, guardandu jà, cchiù desideriu;
e si voli la manipula mu faci
si sciala e duna a mia lu rifrigeriu;
accussì no' si poti 'mprecisari
e no' caccia di gurza li dinari.
Di scumunica dassu sutta pena
jèu pe' finca lu settimu magghiolu,
a cu' po' mu si futti e mu si mprena
e no' voli mu prova lu pisciolu:
futtiti tutti finca chi nc'è lena,
la cotrara mu prega lu figghiolu
e cu' no pemmu jé scumunicatu:
lu futtari pardeu non è peccatu.
Dassu li megghiu accunti a lu Pojeta,
chi cu li verzi soi m'havi onoratu;
la porta randi e la porta segreta
a titulu nci dassu preligatu;
e pemmu azzippa senza mu nc'è meta,
a piaciri, duv'è cchiù 'ncrinatu;
e cu ccu' voli e quantu vo' mu mina:
di sira mu s'abbutta e di matina.
Li timpi, la Parrera e la funtana
Dassu a cu' voli m'abbuzza o mina 'n chinu;
la grutta, ch'è chiamata la Marrana,
pe' figghioli sutta a lu mulinu;
a ncunu abati, c'havi la buttana,
di Talamu nci dassu lu gurvinu,
e l'autri lochi tutti riserbati
pe' li perzuni nobili e magnati.
Assorvu a chiji chi mi currivaru,
o dicu megghiu, ficiaru lu perri,
doppu chi bona bona mi chiavaru,
chi jèu di la testa mi tirai li cerri
gridandu: mamma cara, m'ammazaru!
Vidi ca si ndi vannu, oi no' l'afferri?...
Pigghianci li dinari!... a tutti quanti
Vi benedicu, chimmu siti santi.
E si di chisti ncunu religiusu
Voli, pe' scarricari la cuscenza
di quantu l'azzippau 'ntra 'stu pertusu,
e no' pe' volontà, ma pe' no' potenza,
o d'ogni autru serviziu pilusu,
chi jèu 'n palora sua fici cridenza,
paga dunatincilla a lu notaru,
ca Peppi Giustu non è tantu caru.
Vògghiu levata, quandu veni l'ura,
cu pompa randi e comu si cumbeni,
ca su' cchiù megghiu di la megghiu gnura,
chi nobili e autera ija si teni;
castellana facitimi e pittura,
ogni abati chi celebra mu veni,
musica, orazioni in quantitati,
foresteri di l'arti cumbinati.
E pe' testamentali esecuturi
Jèu dassu a Don Santoru Ramondinu,
chi jesti n'omu assai smanicaturi,
lu raghi duvi voi pe' pani e vinu;
e pe' nu misi e cchiù vintiquattr'uri,
mu suffrutta e mu ha tuttu in soi dominu;
e doppu chi lu termini è spiratu
pemmu lu sparti a cu' l'haju dassatu.
La vuluntati mia chist'è precisa,
pecchì no' vògghiu fari d'autru modu;
ogni perzuna pemmu resta ntisa
e tuttu chistu pemmu staci sodu».
«Curcatimi: ...ah, ca moru... la cammisa
cacciatimi!... Dunatimi... lu brodu!...».
e chiusu l'occhi e a nuju cchiù guardau.
E Peppi, fattu, lettu seguitau. |