Proprio azzeccata 'a tomba 'e stu signore
nce stava 'n 'ata tomba piccerella,
abbandunata,senza manco un fiore;
pe' segno,sulamente 'na crucella.
E ncoppa 'a croce appena se liggeva:
"Esposito Gennaro - netturbino":
guardannola,che ppena me faceva
stu muorto senza manco nu lumino!
Questa è la vita! 'ncapo a me penzavo...
chi ha avuto tanto e chi nun ave niente!
Stu povero maronna s'aspettava
ca pur all'atu munno era pezzente?
Mentre fantasticavo stu penziero,
s'era ggià fatta quase mezanotte,
e i'rimanette 'nchiuso priggiuniero,
muorto 'e paura...nnanze 'e cannelotte.
Tutto a 'nu tratto,che veco 'a luntano?
Ddoje ombre avvicenarse 'a parte mia...
Penzaje:stu fatto a me mme pare strano...
Stongo scetato...dormo,o è fantasia?
Ate che fantasia;era 'o Marchese:
c'o' tubbo,'a caramella e c'o' pastrano;
chill'ato apriesso a isso un brutto arnese;
tutto fetente e cu 'nascopa mmano.
E chillo certamente è don Gennaro...
'omuorto puveriello...'o scupatore.
'Int 'a stu fatto i' nun ce veco chiaro:
so' muorte e se ritirano a chest'ora?
Putevano sta' 'a me quase 'nu palmo,
quanno 'o Marchese se fermaje 'e botto,
s'avota e tomo tomo..calmo calmo,
dicette a don Gennaro:"Giovanotto! |
‘Mmiscat’allu stipettu d’u barune
‘Na tomba piccirilla, quasi ‘nnicchia,
China de pappici ’e spoglie de cursune.
Ppe signale ‘na misera crucicchia..
Supra ‘ssa cruce appena se lejìa:
“Jennaru Spatrunnatu -lu spazzinu-“
Pen’allu cor’e straziu me facìa
Ssu povariellu senza nu luminu.
Quantu amaru e crudu è chissu munnu:
Chine tantu s’abbutta e chine nente!
Su cristu de spazzinu sempr’affunnu
Se cridija ca muortu era pezzente?
Mentre luntanu jia ccu lu pensieru
S’avvicinava menzanotte scura.
“Fricame mo’ chiusu in cimiteru,
Ppe spagn’a capu vattu mura, mura.
“Ad-ura-chi-t’adduni”, e de luntanu
Viju, cert’umbre, venire vers’a mie…
Daveru, mo’, va sbela tu l’arcanu !
Ma chi? Duormu?Suonnu?Sunu fissàrie?
In carn’ed ossa:” Eccut’u barune”!
Ccu cuoppula, cravatt’e mant’apiertu.
Arrancav’arrieti un ciotagliùne
Fitusu, sciancatu e mal cuviertu.
Sicuru, cum’a morte:”Si, Jennaru
Lu povaru spazzinu puzzulente”.
Volissi fa’ nu cuntu paru paru:
“Su’muorti? Vivi? Me sbùria la mente?”
Pocu luntanu; chiù de‘ncunu parmu,
Lu barune, votannus’u cappottu,
Smìccia lu scupatur’ e carmu carmu,
ccu vuce chiar’e forte: “Giovanottu, |
|