‘U rivòggiu da Passioni
di Domenico Caruso
1
Spiritu Santu meu, dàtimi aiutu,
mu mi rispìgghju ‘stu senzu ‘nsenzatu,
da tantu tempu sugnu surdu e mutu,
nuda virtuti nd’haju professatu.
Cu’ l’aiutu di Ddeu su’ risolutu
di ricordari cca Gesù sagratu
cu’ lu rivòggiu quantu havi patutu:
sona vintiquattr’uri ed è spiratu.
2
A li vintiquattr’uri ha domandatu
di la so’ affritta Matri la licenza,
‘nci dissi: - Matri, lu tempu è passatu,
avìmu a ffari l’urtima spartenza. -
- Fìgghju, ‘na lancia o’ cori m’hai tiratu,
jeu restu Matri affritta e di tia senza! -
La so’ benedizioni ‘nci ha donatu:
oh gran doluri di la Matri penza!
3
A li vintitri uri s’incumenza,
Gesù la cena faci ‘nda chid’ura;
la grandi so’ umirtati ognunu penza,
ca patìu Cristu cu’ n’amuri pura.
E giustu chida notti, a prima ura,
sutta specie di pani ‘u Redentori
si sottumetti cu’ ‘n’amuri pura
pe’ jìri ‘n bucca di li peccatori.
4
Cu’ lu ricivi giustu e con amuri,
du’ paradisu jesti possessuri;
se lu ricivi ‘i Giuda tradituri,
pena dintru lu ‘mpernu a tutti l’uri.
Princìpiu dezzi Cristu a li du’ uri
cu’ ‘nu sermoni a’ apostoli vo’ fari:
‘nci predicava cu’ ‘ na ver’amuri,
c’a Giuda jìdu lu volìa sarvari.
|